Copii nu se plictisesc niciodata la sanius

Aici desenul vine in sustinerea unui text pe care l-am scris demult, pe vremea cand exista yahoo.360.

Copii nu se plictisesc niciodata la sanius, nu?
Si acum textul:

Ceea ce urmeaza pleaca dintr-o postare a prietenei Simona, care a postmentat (commentat imbarligat cu postat, ca deja imi iese
pe urechi "romgleza" asta), referindu-se la ce scrisesem eu, citez, "eu sufar de eyeache?!?! :| " Ei bine, draga Simona,
problema "mea" e mai ampla si acolo nu era decat un exemplu. Unul care mi-a picat atunci si speram eu unu concludent.
Eu urasc paginile goale din acelasi motiv din care urasc fiecare secunda a serialului "La Bloc" (si oricare alte
mutatii ale acestuia): SUNT PLICTISITOARE!
Niciodata n-am inteles de ce o lucrare de control predata doar cu numele ineptului scris pe ea ia nota 4, iar o neprezentare
iti aduce nota 3 sau 2 sau oricare alta nota mai mica decat acestea. De unde acel punct de "prezenta"? De ce nu
este apreciat cel care a stat acasa si s-a odihnit, poate chiar a facut ceva util in timpu asta, decat cel ce a venit
doar ca sa rupa o coala de hartie dintr-un caiet si sa o mute de pe o masa pe alta. "Efortul trebuie apreciat", vor
spune sustinatorii, ofertantii de 4. Mai degraba prostia, as spune eu.
Situatia insa se schimba dramatic daca pe foaia aia de hartie apare scris ceva. Chiar daca doar cu o vaga legatura
fata de subiectul lucrarii, sau chiar daca doar o dezbatere pe orice alta tema, poate chair sustinuta si de un desen...
Prefer sa scriu la o lucrare de structuri (la care traditional nu am habar de ce se intampla in problemele respective)
despre cum as reorganiza loteria nationala si as introduce concursul 6 din 7. Imaginati-va cum ar fi cand nu s-ar castiga
intr-o saptamana la categoria I si cati si-ar imparti premiul la 5 cifre ghicite. Cum as organiza concursuri de departajare
in care le-as oferi jucatorilor cate un arc si o sageata, iar cel care reuseste sa-si faca cel mai mult "damage" cu ele ia
premiul cel mare. Care e inca un mister si pentru mine... Atunci lucrurile stau cu totul altfel. Atunci poti aprecia cu
adevarat efortul cuiva care a incercat sa gandeasca. Atunci acesta este peste cel care a stat acasa si s-a odihnit. Ba mai
mult, as incuraja subiectii, caci daca nu ai nici o idee despre ce ai de scris ai o sansa de a fi genial. Puteti cu
o fraza sa schimbati ceva in lumea asta, sa va faceti remarcati. Atunci vei merita intr-adevar nota! (4)
Despre asta era vorba, despre plictiseala de fapt. Nu suport sa fiu plictisit in nici un fel si daca o persoana ma
plictiseste acum stie si de ce o evit. Sunt persoane care, atunci cand discuti cu ele, vorba lui Clarkson, "iti doresti
sa fii cal, ca sa poti adormi stand in picioare". Daca nu reusesti sa faci ceva interesant, mai bine nu mai faci deloc.
Daca nu ai talent la povestit nu mai povesti. Daca ai fost la cineva acasa si avea niste gandaci de marimea unor pasari
medii, care nu reuseau sa se ascunda dupa draperie nici macar cum se ascundea The Killer de Carmen Electra in Scary
Movie si n-ai reusit sa ma faci sa zambesc povestindu-mi iti sugerez sa te impusti in genunchi. Sigur vei fi mai
interesant dupa. Bineinteles ca exista si oameni care au trait niste lucruri care oricum vor fi povestite ai sa ramai
cu absolut toata fata dilatata. Dar astea-s raritati si, oricum, in general raritatile au parte de tratament special,
deci tot vor fi povestite bine. Am avut o ruda indepartata care a luptat pe frontul din Est si a avut cele doua
degete care le tinea pe tragaci degerate din cauza gerului indurat. Caci manusile erau taiate in dreptul lor ca sa aiba
loc prin protectia tragaciului. Cand le baga in apa rece deveneau stravezii de puteai privi prin ele ca prin sticla.
Si cand iti mai si spunea povestea nu avea nevoie de artificii sa impresioneze. Dar daca vorbesti despre gandaci si
nu stii cand sa exagerezi un pic, cand sa scoti, sa adaugi elemente povestirii, cum se spune sa pui "sare si piper",
mai bine te duci acasa si te odihnesti. La fel ca si elevul la examen.
Asadar, nu suport sa stau la coada. La orice coada la care stau imi jur ca e ultima din viata mea la care voi fi
parte integrala. Doar faptul ca pana la urma imi indeplinesc un scop ma face sa nu ies din rand si sa comentez pe
marginea ei...asa ca doar comentez si incerc sa rabd.
Cum butonam hazardos zilele trecute telecomanda am dat peste un sitcom d-asta autohton. Am rezistat cam treizeci,
poate patruzeci de secunde. Pana la prima "gluma". Era vorba sa iasa toata gasca la nu stiu ce plimbare de dimineata,
dar fetele aveau alt plan (planiuau o surpriza, ceva, pentru unul din ei) si le-au dat de stire baietilor ca ar fi
bine sa sara peste plimbare. Moment in care m-a izbit si replica unui handicapat: "Aaa, vreti sa sarim direct in pat, a?"
Instinctual am scimbat canalul. Daca nu intra tata in camera aveam si pornirea de a-l sterge din memoria
televizorului... Dar e un meniu asa complicat si plictisitoooor, incat mi-am dat seama ca-i mai scurt timpul
sa sar pur si simplu peste postul respectiv decat sa caut cum as putea scapa de el.
Si pledoaria mea poate continua la nesfarsit, dar nu vreau sa risc in a plictisi pe cineva!